Arhivă pentru categoria: ‘stiri fashion’

Chiar daca iarna isi arata inca coltii Louis Vuitton a avut prezentarea colectiei primavara-vara 2010.
Marc Jacobs a ales ca tema pentru acest show laimotivul drumului, al omului care pleaca in calatoria vietii. Si cum nu poti pleca la drum fara nimic pe tine,din propunerea designerului pentru calatorie au facut parte sabotii de lemn, gentile mari din denim, baby-doll-uri cu sutiene in culori tari, fuste vaporoase purtate cu colanti scurti.

Singurul lucru pe care nu l-am inteles eu din tot scenariul povestii este de ce modelele au purtat peruci colorate gigantice….nu pot sa plec in calatoria vietii si daca am parul scurt?!

Louis Vuitton

Dockers este un brand al Levi Strauss & Co. - faimoasă pentru produsele sale denim. Levis a introdus brandul Dockers pe piaţă în 1986. Prin culoarea sa cachi a devenit o nouă alternativă la pantalonii şi jeanşii bărbaţilor americani. Colecţia iniţiala a fost “Nice Pants”. Stilul Dockers a propus o revoluţie în domeniul casual. Un an mai târziu Dockers a propus cumparatorilor şi o linie pentru femei.

În 2002 cachiul Dockers putea fi găsit în garderoba a 8 din 10 bărbaţi americani, o asemenea popularitate alipind la sinonimul brandului această culoare. Ca rezultat, Dockers a adoptat recent identitatea şi campania de marketing “Dockers San Francisco”, într-un efort de a evolua dincolo de succesul acestei culori, oferind garderobe complete pentru femei, bărbaţi şi băieţi.

În Campania “Dress To live”, Dockers a lansat patru tipuri de haine: pentru weekend, muncă, zi cu zi şi golf. Începând cu noiembrie 2007, Dockers a început să opereze în mai multe state si oraşe din SUA, precum Arizona, Phoenix, California, Napa etc., precum şi în Europa şi America Latină. “Time Magazine” a declarat că Pantalonii Mobili Dockers (pantaloni cu buzunare discrete de-a lungul picioarelor, capabile să poarte dispozitive electronice) sunt una dintre cele mai bune invenţii ale anului 2001. De asemenea, regăsim în cadrul ofertei companiei o serie de colecţii precum: ţinutele Dockers pentru bărbaţi - pantalonii Dockers sunt dovada perfectă că pot fi purtaţi atât în ocazii casual cât şi business; sunt disponibili într-o gamă largă de modele clasice sau modele banale, de zi cu zi, într-o gamă de 5 culori, începând cu tradiţionalul cachi până la negru; ţinutele Dockers pentru femei - o gamă ce cuprinde pantaloni clasici cât şi cei plisaţi în faţă, precum şi pe cei mai populari - Metro, Dockers Brand de la Levi Strauss; oferă femeilor o varietate de modele care se potrivesc unor ocazii diverse, propunând un stil aparte pentru fiecare caz. De asemenea, Dockers mai oferă şi o serie de modele de curele şi portofele, de înaltă calitate, care se potrivesc oricărui bărbat. Pantofii Dockers au un aspect deosebit, care te fac să arăţi bine şi te fac să te simţi sigur pe tine însuţi.

Badgley Mischka a oferit o colecţie completă de toamnă - de la blănuri până la tricouri din caşmir, însă toţi cei care au luat parte la prezentarea colecţiei sale au fost cu ochii pe rochiile de seară prezentate de acesta, care sunt minunate, pline de mărgele. Una dintre cele mai spectaculoase apariţii a fost reprezentată de o rochie de seară de culoarea ametistului, având petale desenate manual, de culoare albastră, purpuriu închis sau burgund, în genul celor prezentate de Oscar de la Renta. O altă asemănare cu acesta a fost prezentă într-o rochie fără umeri din organza, care avea pliuri orizontale pe corsaj şi verticale pe partea de jos, designul aducând şi elemente caracteristice creatorului şi în hainele de zi, care au fost făcute din tafta şi materiale lurex.

La Belstaff, creatorul de jachete de motor care este deţinut de o firmă italiană, femeile au purtat jachete dure din piele neagră, strânse deasupra taliei, spectacolul prezentat de acesta fiind dedicat sculptorului italian Arnaldo Pomodoro, fiind prezentate paltoane cu gâturi înalte şi pantaloni bărbăteşti făcuţi din tweed negru şi din piele fină.

Belstaff, care a declarat că a fost inspirat de către pionera aviaţiei Amelia Erhart, a folosit şi piele albă pentru o tunică atât de moale încât părea a fi din mătase sau pentru pantaloni care erau băgaţi în botine, purtate cu o haină până în talie din lână de oaie. Botinele aveau tocuri înalte cu ţinte şi glezna înaltă, toate ţinutele de seară create de acesta fiind libere, cu gâtul vee şi pantaloni largi, din piele neagră sau o serie de pantaloni combinaţi cu o bluză din şifon transparent şi cu buzunare în dreptul sânilor.

Emporio Armani a prezentat catifele în nuanţe maro de culoarea pământului şi negre, cu accesorii de piele strălucitoare şi paiete, precum şi haine de seară strălucitoare, toate în cadrul colecţiei de femei pentru iarna anului 2008-2009, linia, care a fost creată de Giorgio Armani evocând colecţiile bărbăteşti pentru acelaşi sezon, care a fost prezentată în ianuarie, şi care era focalizată pe culori închise şi variaţii de catifea.

Un pardesiu din catifea, prezentat cu o cămaşă mare care se oprea deasupra genunchiului a fost o versiune scurtă pentru forma New Look, fiind prezentate şi jachete din catifea neagră, unele terminându-se chiar sub linia umărului, altele fiind prezentate cu cămăşi din lână de culoare gri, de aceeaşi dimensiune sau cu pantaloni cu talie înaltă, largi, din tweed închis la culoare. Monotonia culorilor închise a fost spartă de o cămaşă de un roz şocant, care se ivea dintr-un palton negru, mai fiind prezente şi nuanţe de verde ca smaraldul sau purpurii, reprezentate de către o cămaşă sau câte un guler, genţile, curelele sau o pereche de botine negre strălucitoare fiind prezentate pentru a da strălucire spectacolului.

Combinaţiile de culori argintiu cu negru au fost prezente în rochii, ca o lavă ce luceşte în soare, cea mai mare strălucire fiind dată de rochiile de seară din linia Emporio Armani, care a conţinut o varietate de cămăşi deasupra genunchiului şi rochii pline de paiete precum şi cu un mozaic argintiu, făcute în stilul Disco Babe.

Dacă vreun designer şi-a croit propriul drum în Milano, acela este Giorgio Armani, care într-un sezon dominat de aspectele muncitoreşti şi-a intitulat colecţia sa măreaţă, clasic-modernă, “Regal”, fiind “un desen formal al eleganţei din trecut, proiectată în prezent”. Într-un cuvânt, strălucirea hollywoodiană din anii ‘30 a fost modernizată, fără nici-un fel de efort, pentru toamna anului 2008, colecţia fiind dominată de jachete scurte, în genul celor purtate la şcoală, dar croite după propria viziune, fiind combinate cu pantaloni largi.

De asemenea, Armani a dezvoltat o tradiţie măreaţă în ceea ce priveşte pielea, iar hainele sale din piele, în genul celor purtate de spionii anilor ‘30, având nuanţa antracitului au fost senzaţionale, la fel ca şi o pereche de jachete de genul celor purtate în bombardiere, foarte spilcuite, una fiind vătuită iar alta din lână. Armani a trimis o serie de modele din tricot, în nuanţe de albastru ca marea, făcând o serie de combinaţii, de genul pantalonilor din nylon, căptuşiţi, vârâţi în botine, care lăsau impresia unui moşier modern.

Săptămâna aceasta, la Milano, a avut loc prezentarea unei colecţii schizofrenice a celor de la Prada, referitoare la avanpremiera colecţiilor bărbăteşti pentru toamna anului 2008. Principala piesă de îmbrăcăminte prezentată a fost o jachetă dreaptă, mică, care se înfăşura în jurul torsului pe jumătate; gulerele şi papioanele au fost prezentate împreună, în timp ce tinerii bărbaţi purtau cămăşi scurte, ciufulite, fiind cu cinci degete peste pantaloni. De asemenea, a fost prezentată şi o serie de suspensori din piele lăcuită care apăreau deasupra taliei pantalonilor.

S-ar putea afirma că toate acestea sunt accesorii şi trucuri stilistice însă hainele prezentate au avut un aer tânguitor, toate costumele de la Prada având aspectul unora desprinse din filmele horror. Au fost folosite o serie de obiecte - cămăşi colorate în două nuanţe de oţel; pantaloni din mătase neagră; pantofi în două nuanţe, costume din mohair de genul Rude Boy. Modelele au urcat pe o rampă strălucitoare, în genul celor de la De Chirico şi au defilat în jurul unui podium rotitor, în timp ce o lumină oblică aducea în prim plan o catedrală gotică minimalistică, muzica fiind tot una ciudată, o imitaţie a benzilor sonore create de Daniel Motion, mixate de către Frederic Sanchez şi Julian Dore din filmul “Aux Trois Lolita”.

Ca un plus al atmosferei sumbre, şi accesul pe scenă a fost tensionat, ştiindu-se că Prada este una din firmele atacata de Peta, de aceea s-a folosit un sistem de intrare foarte strict. Pentru a-şi proteja oaspeţii de atacuri, aceştia au fost legitimaţi, fiind fortaţi să-şi prezinte invitaţia pentru a fi scanată, aceasta fiind marcată cu amprentă digitală, lucru destul de autoritar şi nu prea şic.

La Gucci, designerul Frida Giannini a amestecat materialele de genul tweed-ului moale, catifelei şi mătăsii pentru ceea ce ea descrie un aspect de “rock rusesc” al modelelor, acestea având părul ciufulit şi ochii fardaţi în nuanţă neagră pe margine. Pantalonii largi prezentaţi au fost de mărimea piciorului şi drepţi, în timp ce eşarfe din mătase, având imprimeuri Paisleu au fost folosite pe post de curea, iar curelele din piele, cu ţinte, se legănau în jurul gâtului.

A fost prezentată o jachetă din tweed, cu pete gri pe ea, aceasta fiind purtată cu pantaloni din catifea moale şi o cămaşă din mătase fină, în timp ce fâşii subţiri din pantaloni se agitau deasupra ghetelor drepte, unele dintre ele având ţinte în spatele gleznelor.

Giannini a folosit culori de genul caramiziu sau albastru petrol pentru a înveseli culorile predominante - negru, gri şi maro - folosind monede şi ţinte care zăngăneau pe tivurile pantalonilor şi pe marginile laterale ale genţilor. În ceea ce priveşte hainele de seară, catifeaua a fost prezentă în constrast cu astrahanul, în hainele negre şi pantalonii prezentaţi, având nuanţe de roşu aprins în eşarfele care dădeau un aer milităresc hainelor. De asemenea, ea a folosit blană la gulere, toate hainele având manşete sau gulere foarte lungi, în timp ce blana de oaie - un material favorit al creatorilor în această săptămână de prezentare a colecţiilor - a fost folosită pentru o haină încăpătoare care se închidea cu benzi de piele, sau la o haină scurtă până în talie, cu glugă.

În 1959, Leonardo Servadio, un croitor italian, fondează Ellese - numele fiind creat din iniţialele sale L.S. (elle-esse), producând textile aflate la modă şi haine cu design inovator, în 1967 acesta mutându-se în Perugia, în centrul Italiei, Servadio descoperind un material care măreşte performanţele atletice, combinându-l cu stilul său inovator, ceea ce a dus la revoluţionarea pieţei produselor pentru ski.

Ellese crează Jet Pant - o pereche de pantaloni pentru ski inovatoare, cu multe caracteristici tehnice, aducând brandul în lumea hainelor sport de performanţă, fiind primul brand care are imprimat numele său pe marginea hainelor pe care le produce. În 1974 are loc ce-a de-a doua lovitură de piaţă, dată de jacheta matlasată pentru ski care devine un simbol şi care încă este prezentă pe pantele internaţionale de ski, fiind purtată de sponsorii Echipei Naţionale Italiene de Ski, Ellesse devenind astfel unul dintre cele mai cunoscute şi de succes branduri ale anilor ‘70 şi ‘80, un an mai târziu intrând şi în lumea tenisului, unde se dovedeşte a avea la fel de mult succes ca şi în cea a ski-ului, logo-ul “jumătate de minge” fiind dezvoltat acum.

La începutul anilor ‘80, Ellesse este sinonim cu stilul şi hainele sport inovatoare, fiind faimos datorită sponsorizărilor pe care le efectuează: tenismanii de top Guillermo Vilas, Chris Evert, Boris Becker, Hana Mandlikova, Jo Durie şi Henri Leconte, precum şi o serie de evenimente cum ar fi Deschiderea Campionatului Feminin de Tenis din Italia din 1980, 1981 şi 1984. În 1985 Boris Becker câştigă primul titlu Wimbledon purtând echipament de la Ellesse, la începutul anilor ‘80 Ellesse sponsorizând 10 echipe naţionale de ski - Germania de Vest, Italia, Elveţia, Canada, Rusia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Norvegia şi Bulgaria.

În 1988 şi 1989 Mark Giradelli, un schior sponsorizat de Ellesse devine Campion Mondial, brandul intrând acum şi în lumea atletismului, Formulei 1 şi a fotbalului, în această perioadă fiind introduse două linii de haine şi de pantofi, care se dezvoltă pe pieţele principale din întreaga lume, fiind semnat şi un acord cu Grupul Pentland în vederea distribuirii hainelor produse.

În anii ‘90 Ellesse ocupă o poziţie proeminentă în lumea sportului, producând: costume de baie din material Sunselect, Ellesse Pneu System - perne cu aer care se găsesc în interiorul adidaşilor pentru a proteja piciorul şi glezna, Magic Air - o jachetă pentru ski care ridică temperatura internă a hainei şi care este expusă la Muzeul de Design şi Tehnologie din Milan, adidaşii Ellesse Sydney care au un nou sistem de amortizare.

În 1993 majoritatea acţiunilor Ellesse sunt achiziţionate de Grupul Pentland, cele rămase fiind achiziţionate de aceeaşi firmă în 1995.

Hermes este o companie producătoare de produse din piele, haine şi parfumuri, al cărei sediu se află în Paris, fiind una dintre cele mai prestigioase şi exclusive case de modă din lume, cunoscută datorită logo-ului său “H”. Fondată în 1836 de către Thierry Hermes ca o companie de şelărie, afacerea a rămas în principal sub controlul familiei Hermes pentru aproape 200 de ani, în prezent casa Hermes producând haine ready-to-wear, decoraţiuni interioare, bijuterii, bagaje şi parfumuri, precum şi produse din piele.

Emile-Maurice Hermes, succesorul lui Thierry a schimbat direcţia companiei la începutul secolului 20 de la cai la avioane, maşini şi trenuri, Hermes începând să producă genţi de voiaj, tancuri şi carcase pentru produsele din piele, Emile fiind şi cel care a construit magazinul din Paris, care este încă principalul magazin al firmei, unul dintre ginerii săi introducând la Hermes şi fracurile, parfumurile şi prosoapele de plajă.

Din 2007 compania are buticuri în SUA în New York, Beverly Hills, Boston, Chicago, Palm Beach, Las Vegas, Dallas, Houston, Atlanta, Ohio, Palo Alto etc, având planuri pentru înfiinţarea unora noi în Natick Collection şi Denver - ambele în 2008 şi Scottsdale în 2009. Unul dintre cele mai cunoscute produse ale companiei îl reprezintă eşarfele de mătase, producţia lor începând în 1928, în 1937 fiind construită o fabrică în Lyon, eşarfele moderne măsurând 90 cm, având 65 de grame, toate cu imprimeuri manuale, care folosesc mai multe tipuri de modele, tivurile fiind cusute manual.

Anual sunt lansate câte 2 colecţii de eşarfe, împreună cu retipăriri ale unor modele mai vechi şi a unor ediţii limitate, din 1937 fiind produse mai mult de 2.500 de modele. Printre acestea se numără eşarfa The Brides De Gala, care a fost prima dată produsă în 1970, altele fiind purtate de o serie de personalităţi precum Regina Elisabeta a- II a (care a purtat una într-un portret făcut în 1950), Grace Kelly (care a folosit o eşarfă Hermes ca bandaj când a avut mâna ruptă), Audrey Hepburn, Catherine Deneuve, Sharon Stone, Hillary Clinton, Madonna. Ca o completare la eşarfele de mătase, papioanele bărbăteşti sunt produse tot din acceaşi mătase, şi deşi compania este recunoscută datorită produselor din piele, ea mai produce şi bagaje de mână şi colecţii de genţi de mână, datorită metodelor de producţie şi a folosirii unor materiale rare (care câteodată includ şi piei exotice cum ar fi cele de aligator, crocodil, struţ şi şopârlă precum şi materiale preţioase) crearea unei genţi putând dura între 18 şi 24 de ore. Geanta Kelly a fost creată în anii ‘30 şi a fost denumită mai târziu Grace Kelly, după ce a fost purtată de aceasta în 1956 la o şedinţă a revistei Life, Jacqueline Bouvier Onassis, o altă fană a genţilor Hermes preferând-o pe cea de umăr Constance, care are curea dublă şi cu o încuietoare mare în formă de H sau pe cea Trim, cea mai faimoasă fiind geanta Birkin, denumită astfel după actriţa Jane Birkin, care a creat-o în cooperare cu preşedintele companiei Jean-Louis Dumas, timpul de aşteptare pentru o comandă special Birkin putând ajunge şi până la şase ani, în funcţie de pielea cerută la producerea ei. Linia de parfurmuri de la Hermes a început să fie produsă în 1951, în ultimii 56 de ani compania creând câteva parfumuri pentru bărbaţi şi femei, cele de damă incluzându-le pe nou apărutele Kelly Caleche, Eau de Marveilles, 24 Faubourg, Caleche, Rouge Hermes, Hiris, Parfum d’Hermes şi Amazone. Cele bărbăteşti includ Tere D’Hermes, Rocabar, Equipage şi Bel Ami, cele unisex fiind Eau D’Orange Verte, Un Jardin sur le Nil, Un Jardin en Mediterrannee şi Eau D’Hermes. De-a lungul anilor, Hermes a fost asociat cu Tuareg în vederea producerii bijuteriilor de argint, faimoasele modele tradiţionale nomade sahariene fiind deseori imitate de cei de la Hermes, inclusiv pe unele din eşarfele lor.

În prezent, 71% din acţiunile Hermes au fost comercializate la Bursa din Paris din 1993, în timp ce restul de 29% sunt deţinute de familie, preşedintele companiei fiind Patrick Thomas, compania deţinând şi licenţa companiei creatoare de pantofi John Lobb din 1976, vânzând pantofi ready-to-wear sub acest brand, însă cel mai bun magazin de pantofi din Londra este tot sub controlul familiei Lobby, Hermes deţinând, de asemenea, şi 35% din acţiunile companiei lui Jean-Paul Gaultier.

Fendi este un brand italian creat în 1918, când Adele Casagrande a deschis un magazin cu produse din piele şi blană în Via del Plebicisto, în centrul Romei, iar în 1925, când aceasta s-a măritat cu Edoardo Fendi i-au schimbat numele în Fendi.

În prezent brandul este deţinut de către grupul LVHM Moet Hennessy Louis Vuitton S.A., avându-l ca director de creaţie pe Karl Lagerfeld, produsele create de Fendi constând în canapele şi haine de damă. Când Lagerfeld s-a alăturat firmei în 1965, a fost un adevărat succes pentru aceasta, el creând imediat logo-ul FF al firmei, care s-a alăturat simbolurilor internaţionale, Marvin Traub, preşedintele de la Bloomingdale’s fiind cel care a descoperit produsele din piele de la Fendi şi cel care le-a introdus pe piaţa americană, fiind urmat apoi de alte magazine.

În 1969 Fendi a prezentat prima sa colecţie ready-to-wear la Palazzo Pitti din Florenţa, aducând în prim plan tehnici aflate în continuă evoluţie şi designuri pline de imaginaţie, precum şi preţuri mici pentru produsele din blană, fără a fi sacrificată calitatea, accesoriile companiei fiind acum purtate de multe vedete, iar genţile produse de marcă, cum ar fi Spy, B-bag şi cele pline de broderii sunt deseori suprasolicitate, fiind create liste lungi de aşteptare pentru a intra în posesia uneia.

Linia Fendissime a fost creată de Lagerfeld în 1962 cu ajutorul celor cinci fete ale proprietarilor, în 1989 Fendi luând licenţa pentru numele şi logo-ul de la Cross Pen, care din 2000 nu a mai produs instrumente de scris sub numele Fendi, acest lucru fiind urmat de licenţele pentru ceasurile Fendi, care sunt făcute din piese elveţiene. În 1985 Fendi a lansat primul său parfum, Fendi for Women, această linie fiind apoi îmbogăţită cu Theorema Uomo şi Fendi Uomo (pentru bărbaţi) şi Celebration and Fantasia (pentru femei). De asemenea, Fendi a lansat şi o linie de ochelari, care conţine ochelari de vedere şi de soare cu recomandare, pe lângă cei de soare care pot fi luaţi fără reţetă. Logo-ul brandului, un dublu F, a fost creat de Karl Lagerfeld în anii ‘60, fiind folosit pe o serie de produse Fendi, cum ar fi genţi, portofele, bagaje, pantofi şi accesorii, brandul fiind renumit şi pentru liniile sale cu produse din blană, cel mai nou brand Fendi oferind o gamă largă de mobilier pentru casă.

În 1968 Susie şi Doug Tompkins au început să vândă haine Esprit, în acel moment ei având sediul într-o rulotă, în 1971 luând naştere Grupul Esprit Far Est, în momentul în care cei doi l-au întâlnit pe Michael Ying, preşedintele şi acţionarul principal de la Esprit.

În 1978 vânzările au ajuns la suma de 100 milioane de dolari, fiind formate parteneriate în Hong Kong şi Germania, un an mai târziu John Casado creând logo-ul firmei, şi, în ciuda îngrijorării că bara triplă cu “E”-uri pe ea nu va fi pe placul clienţilor, acesta a devenit unul dintre cele mai cunoscute şi memorabil în industria modei.

În 1986 a fost deschis primul magazin Esprit în Germania, în Cologne, fiind decorat de către Ettore Sottass cu elemente tipice Stilului Memphis, în 1987 compania extinzându-se în Taiwan, Olanda, Belgia şi Danemarca. În 1992 campania “ce ai face pentru a schimba lumea” a devenit cunoscută în întreaga lume, în 1993 distribuţia Esprit în Asia fiind listată la Bursa de Valori din Hong Kong, sub numele Esprit Asia Holdings Limited. Doi ani mai târziu încep să apară noi produse: pentru ochi, ceasuri, baie şi lenjerii, şosete şi costume, în 2000 Esprit Holdings Ltd devenind componentă a pieţei Morgan Stanley’s MSCI Hong Kong Index. În această perioadă au fost introduse pe piaţă noi linii, ca cele sportive, haine pentru noi-născuţi şi jucării, în 2002 Esprit Holdings Ltd. reunind brandul Esprit prin lansarea pe pieţele din SUA, aducând brandul sub controlul unei singure entităţi, pentru prima dată din anii ‘70.

În 2004 Esprit l-a comemorat pe Ettore Sottass cu o expoziţie, parteneriatul dintre acesta şi fondatorul şi creatorul stilului Memphis existând din 1982, arhitectura şi designul său fiind prezente în toate magazinele şi prezentările Esprit din întreaga lume, el fiind implicat foarte mult în formarea brandului. Doi ani mai târziu brandul este vândut pe 5 continente şi mai mult de 40 de ţări, având 640 de magazine de sine stătătoare, peste 12.000 de clienţi, mai mult de 20.000 de produse fiind create anual, pentru 12 linii de damă, barbaţi şi copii, pe lângă o gamă largă şi variată de produse care au licenţa brandului.

Colecţia pentru toamna anului 2008 a lui Ashleigh Verrier a fost plină de rochii fanteziste, pentru femeile care preferă petrecerile, fiind total opusă tendinţelor prezentate în primele zile ale Săptămânii Modei din New York, în care au fost adoptate tonuri serioase şi colţuroase. Creatoarea a luat opulenţa Rusiei imperiale - cu toată strălucirea sa - declarând că toată această colecţie este despre “femeia sofisticată”.

Această femeie poartă un schimb de culoarea ciocolatei, din tafta, având linia gâtului subliniată cu bijuterii, sau o rochie scurtă din catifea, de culoare albastră, cu mâneci scurte şifonate, fiind asortată cu cristale purtate la gât. Verrier a notat, totuşi, că ruşii, în special Peter Faberge (cunoscut datorită ouălor create de el), au şi o parte boemă, acest lucru fiind prezentat cu ajutorul unor bluze ţărăneşti transparente, pline de irizaţii, din şifon roz, purtate cu cămăşi de tafta, de culoare maro.

Donatella Versace a folosit forme structurate şi blocuri de culoare în cadrul ultimei sale colecţiii feminine, inspiraţia sa fiind transmisă cu ajutorul rochiilor scurte, în nuanţe monotone de negru, roz strălucitor sau galben aprins care erau sculptate şi pline de panglici, având un aspect mult mai dur decât cel folosit de obicei de creatoare.

Partea din spate a hainelor era în faţă, deoarece Versace a folosit majoritatea detaliilor pe partea din spate, păstrând partea din faţă a rochiilor curată, inspiraţia urbană fiind redată cu ajutorul unor imprimeuri cu peisaj urbanistic sau pe o serie de rochii galbene, roz şi purpurii. Panglicile erau răsucite la spate, într-un mod caraghios, puse peste partea de jos a rochiilor, sau într-un stil asimetric, pe spate, creatoarea folosind un bloc de trei pliuri largi pentru a învolbura spatele unei rochii sau răsucindu-le într-o parte pentru a crea un val de forma unei aripi. Pantofii prezentaţi au fost de fapt sandale de culoarea bronzului cu panglici, cu tocuri foarte înalte sau platforme grele şi înalte.

Dolce&Gabbana a încercat un aspect serios de tweed şi tartan pentru colecţia lor, prezentată în cadrul Săptămânii Modei de la Milan, însă nu au rezistat să nu dea fiecărei piese vestimentare o tendinţă argintie, prezentă în pantofi sau în jachetele îmblănite. Aspectele finale ale hainelor au fost mai sobre, fiind nişte versiuni mai dezvoltate ale tartanelor roşii şi negre prezentate în linia informativă D&G, apărând şi nuanţe de gri, negru şi culoarea dudelor.

Fustele ample au fost lungi până la jumătatea piciorului, în timp ce pantalonii erau drepţi, creatorii folosind şnururile foarte mari pentru unele ţinute, de culoarea alunelor sau a caramelului, care le dădeau un aer conservator, de la ţară, folosind chiar şi eşarfe din mătase în genul celor purtate de Grace Kelly, în timp ce bonetele plate şi jambierele subţiri adăugau un aer de nonsens.

Nuanţele de culoare au fost prezente în cadrul tocurilor înalte ale pantofilor, purtaţi cu un costum de nuanţă gri din trei piese, sau în cazul unui pardesiu lung din blană purtat peste o rochie midi, în timp ce o jachetă maro din piele, în genul celor purtate în anii ‘70 era pusă într-un fel nepăsător peste o fustă lungă din tweed şi o cămaşă business de culoare albastră. La sfârşit au fost prezentate rochii cu fuste spumoase, în straturi, care semănau cu jupele Mariei Antoinetta, cu bandaje din tweed, tricotaje sau imprimeuri din mătase care lăsau impresia de strălucire.

Roberto Cavalli, a cărui colecţie a prezentat haine care nu prea pot fi purtate, semănând cu nişte ţigări, cu sutane şi ochelari negri, a declarat că a simţit că designurile sale sunt asemănătoare picturilor. Totuşi, în cadrul acestei prezentări s-a inspirat şi din ultimul film al actriţei Natalie Wood, folosind bumbacul transparent şi şifonul purtat de aceasta, folosind romantismul anilor ‘50 pentru a crea o femeie senzuală, acest spectacol fiind o pauză după colecţia de imprimeuri de leopard şi aur pe care acesta a prezentat-o înainte.

Designerul a prezentat rochii cu fuste lungi care curgeau de-a lungul şoldului, cu corsaje transparente, făcute din bumbac deschis la culoare, încărcate cu flori de ţară în nuanţe pastel, în genul celor prezentate în filmul “Splendoare în iarbă”. De asemenea, a folosit broderia engleză în cazul unei rochii cu fustă lungă, care aducea un aer copilăresc şi plin de inocenţă întregii colecţii, în timp ce apariţia aceluiaşi material în cazul unei rochii negre cu tivul târât pe podea prezenta un aspect mai sobru, iar o rochie uimitoare din satin negru, care avea talie joasă şi fusta largă, era pusă în evidenţă cu ajutorul pălării de paie înalte, care avea o bandă lată neagră.

Creatorul a păstrat tocurile înalte, neputând rezista tentaţiei de a introduce câteva modele cu imprimeuri-leopard pe glezna unor botine, în timp ce altele aveau aceeaşi temă florală prezentă pe rochii, cu mici boboci coloraţi, din bijuterii subţiri, care se puteau vedea pe tocuri, culorile folosite la haine fiind prezente într-o serie de benzi brodate de pe tivurile jachetelor şi a reverelor sau, în cazul rochiilor de seară, pe o serie de aplicaţii florale din satin strălucitor.

Frida Giannini de la Gucci a folosit în cadrul colecţiei feminine pentru iarna anului 2008-2009 o serie de nuanţe de culoare suprapuse pe un aspect boem, hippie, declarând că a fost inspirată de stilul Europei de Est din Paris şi Viena al anilor ‘20.

Hainele sale au fost un amestec de butoni de alamă şi curele, purtate cu şifon delicat şi catifea, precum şi cu o cantitate mare de bijuterii şi ornamente, modelele prezentând pantaloni negri de costum, băgaţi în botine înalte din piele, care acopereau genunchiul, precum şi curele din alamă, în formă de lanţ sau din piele plină de butoni.

De asemenea, a mai fost prezentată o cămaşă scurtă din catifea, într-un amestec de nuanţe, burgund, negru şi jad, semănând foarte mult cu cele ruseşti, hainele de seară fiind lungi şi lichide, din mătase, având curele ale căror ciucuri de la capete erau încărcaţi cu sfere din bijuterii.

Tema Miucciei Prada pentru colecţia sa de haine de damă a fost dantela, în cadrul acesteia fiind prezentate materiale în genul celor Chantilly, create în genul broboadelor spaniole, culoarea predominantă fiind negrul, scoasă în evidenţă de o rochie dreaptă, purtată peste o tunică de culoare albastru pastel, sau chiar peste un amestec sexy făcut din materiale tradiţionale.

Prada a trecut apoi de la negrul de început la un portocaliu aprins, într-o rochie dreaptă din dantelă, sau a folosit culoarea aurie pentru jachete şi cămăşi luxoase, scoţând în evidenţă textura unei rochii negre din şifon cu ajutorul unei bande care pica o perdea de culori. Deşi colecţia prezentată în cadrul Săptămânii Modei de la Milan a fost pentru iarna anului 2008-2009, aceasta a avut prea puţin de-a face cu acest anotimp, Prada fiind printre designerii care s-au aflat în fruntea celor care n-au pus accent pe inspiraţiile de sezon, modelele ei purtând pantofi care aveau aripi în faţă şi în spate sau funde la vârfuri şi la călcâie, cu nuanţe metalice şi piele de culoare neagră.

Aripile au fost prezente, de asemenea, şi pe mânerele genţilor sau pe culorile curgătoare, din lână neagră sau gri din care au fost făcute rochiile, fiind făcută şi o referire la colecţia bărbătească prezentată în ianuarie prin răsucirea croielilor, astfel încât un cojoc a devenit o vestă care prin forma taliei a fost mărită astfel încât semăna cu o cămaşă.

Deşi ne aflăm la mare distanţă de o perioadă minimală, conceptul acesteia a părut a fi mai mult decât relevant în cadrul colecţiei pentru toamna anului 2008, prezentată de Raf Simons pentru brandul nemţesc Jil Sanders. Spectacolul a fost declaraţie a lui Simons, prin care a dezvăluit autenticitatea sa pentru această casă, cu un stil mai mult ornamental, unde materialele nu au părut ca şi cum ar fi fost călcate la fiecare sfert de oră, fiind şocant, şi totuşi revigorant, să se vadă o serie de rochii strânse pe corp care păreau ca şi cum atunci ar fi fost smulse dintr-un pachet pierdut pe aeroport timp de trei zile.

În deschidere a fost prezentată o rochie tricotată, de culoare neagră, care avea o croială superbă, bine întinsă pe tors, înainte de a se desface în petale largi în partea de jos a taliei, fiind purtată cu tricotaje şi pantofi cu tocuri ce aminteau de tendinţele suprarealiste ale Zahei Hadid. Dar cele mai impresionante tendinţe stilistice au fost date de jachete şi paltoane, acestea având gulere răsucite, foarte înalte şi care pluteau în jurul gâtului, fiind inspirate de modele moderne ale lui Gotha, în culori mono sau de nuanţa antracitului sau de un auriu şters precum şi o serie de tweed-uri în nuanţa gri prusian.

Missoni a fost întotdeauna o sursă uimitoare, care a dat naştere unor haine tricotate, pline de creativitate şi imaginaţie, de multe ori materialele încărcate de culori au copleşind spectacolele sale, acest lucru fiind vizibil şi în cadrul colecţiei sale pentru toamna 2008, unde paleta de culori, stilul priceput şi amestecul elaborat de tricotaje cu piele, mohair şi, mai ales cu blană, au dat acesteia o nouă dimensiune.

A fost prezentată o tunică-pulover din caşmir, cu faţă dublă, de culoare neagră, cu tăieturi mari, fiind purtată cu o cămaşă care se asorta şi cizme de culoare maro, aceasta putând fi un remake după hainele clasice ale lui Cukor din anul 1939, mini-colecţia de blănuri - în care a ieşit în relief una din blană de nurcă care avea garnitură neagră - adăugând strălucirea care îi era necesară.

De asemenea, colecţia a inclus o serie de paltoane largi, de culoare închisă, care aveau căptuşeala cu tricotaje grafice, rochii făcute din materiale şi culori naive, cămăşi cambrate, cu volane precum şi rochii asimetrice din caşmir tricotat, în nuanţa rodiilor şi a petrolului, toate aceste combinaţii făcând această colecţie să fie cea mai spectaculoasă din tot ce a fost prezentat până acum.

La Bottega Veneta, materialele negre şi gri au fost combinate cu designuri inspirate din creaţiile clasice ale brandului, Bottega Veneta, care este deţinut de Grupul Gucci al companiei franceze PPR folosind şi o serie de modele de imprimeruri care au fost prezentate în cadrul Săptămânii Modei de la Milan, bazându-se pe materiale pentru a scoate în evidenţă culorile terne.

Designerul Tomas Maier a învârtit lâna neagră într-o serie de spirale pentru a acoperi o jachetă sau a folosit bucăţi de material pentru a decora umerii unei rochii, o rochie din lână de culoarea căpşunii fiind completată de o pereche de pantofi de culoare roşie, o versiune de culoare verde a aceluiaşi model având şi o pereche de mănuşi din piele, pantofi din piele fină şi curea din lână.

De asemenea, epoleţii exageraţi au fost prezenţi pe o jachetă de culoare verde-ruginiu, care avea şi o perechete de pantaloni asemănători, mânecile largi de pe o rochie simplă din lână amplasând-o undeva între o ţinută de lucru a artistului şi un şorţ şcolăresc.

Maier, ale cărui designuri deseori prezintă ţinute aerodinamice, din materiale uşoare a folosit şi de această dată lână foarte fină în cazul rochiilor care semănau cu o serie de bucăţi de material care au fost legate cu ajutorul unor cusături foarte subţiri, prezentarea fiind încheiată de o rochie din satin pentru seară, care avea spatele plin de diamante.

Două mari mărci producătoare de haine, cel puţin pentru bărbaţi, care au prezentat colecţii în Milano sunt aproape condamnate să sacrifice experienţa în favoarea consistenţei. Acestea sunt Giorgio Armani şi Calvin Klein, dar în timp ce acest lucru pare a avea sens în ceea ce-l priveşte pe Armani, în vârstă de 73 de ani, în cazul lui Italo Zucchelli, directorul de creaţie de la Calvin, o persoană cu 30 de ani mai tânără, pare a fi un fel de povară.

Colecţia prezentată de Italo a fost minimalistă, elegantă şi foarte inventivă în ceea ce priveşte materialele folosite. Enigma a constat în faptul că întreaga colecţie a semănat mai degrabă cu primele trei pe care el le-a creat pentru Calvin Klein. În plus, consistenţa a făcut ca întreaga colecţie să pară diferită de munca sa de până acum, semănând cu stilul care este la moda în Italia, în momentul de faţă. Au fost prezentate şi o serie de haine superbe; pantaloni excelenţi de motociclist, având croiala împopoţonată cu tivuri pe diagonală, în relief, topuri spilcuite, pline de fermoare, de culoare verde precum şi haine de ploaie, cu un singur rever, din nylon “lichid”. Cea mai spectaculoasă apariţie a fost cea din final - o jachetă în genul celor purtate pe bombardiere, alcătuită din benzi orizontale, create din funde grogrene, sau aspectul preferat din Milano, o pereche de pantaloni albi de motor, combinaţi cu o jachetă prăfuită, cu tăieturi precise, făcută din păr de cămilă pentru a fi cât mai strălucitoare.

Prada şi Gucci s-au aflat deseori la poli opuşi în ceea ce priveşte moda - minimal contra maximal, sau traducând în limbaj obişnuit, plan contra spectaculos. Şi de data aceasta nu au făcut excepţie de la regulă, pentru colecţia de toamnă-iarnă 2008-2009 Miuccia Prada doreşte ca bărbaţii ei să pară mai mult ireali decât adevăraţi, în timp ce Frida Giannini de la Gucci este adepta fiinţelor vii. În timp ce Miuccia nu are un model anume în minte în ceea ce priveşte modelul său masculin, Frida spune că “s-a îndrăgostit” de Eugene Hutz, cântăreţul de la Gogol Boderllo şi de stilul său ţigănesc împopoţonat, colecţia Gucci fiind încărcată de detalii preluate din folclorul rusesc, de la cămăşile de mătase pline de broderii până la hainele largi cu blană, modele cu părul vâlvoi defilând pe podium având în picioare botine din piele foarte moale, cărând o geantă mare, o curea formată dintr-un lanţ aurit care marca talia pantalonilor ascutiţi şi un şal colorat care era aruncat peste umeri.

Jachetele militare, având butoni de alamă şi gulere din catifea au fost, de asemenea, prezentate de aceeaşi creatoare. Pentru seară, bărbatul Gucci a etalat o cămaşă din mătase, cu jabou în faţă, având şi o jachetă de catifea, cu un guler înalt tradiţional. La Prada, idea prezentată a fost că ceea ce vezi nu este şi ceea ce primeşti - începând cu cămăşile, care erau îmbrăcate cu spatele în faţă şi închise cu un brâu care uneori era dublu, încât îţi dădea senzaţia că e o cămaşă, iar pentru accentuarea senzaţiei de confuzie, partea din faţă a unei cămăşi era turtită, unele gulere fiind prezentate ca o pereche. În ceea ce priveşte departamentul real, deşi total atipic pentru Prada, au fost prezentate costume de un roşu şocant sau albastru electric, genţi pentru cumpărături în culori stridente şi încălţăminte exagerat de ascuţită.

Giles Deacon, cel mai dramatic designer londonez, a dat o nouă direcţie filozofiei hainelor sale în acest sezon, prezentând o colecţie încărcată, în stil gotic, pentru toamna anului 2008. Plină de ornamente, exotică, foarte încărcată şi purtată cu foarte mult aplomb de o serie de modele, fiind inspirată de filmul lui Cornman “Masca Morţii Roşii”, colecţia a imitat abilitatea regizorului de a face scamatorii din nimic, creând o nouă lume în imaginaţia fertilă a creatorului.

Ideea de bază a lui Deacon pentru anul 2008 este dată de încărcare, el inserând volume în cadrul unor pardesie bizare din lână sau prin prezentarea unor rochii învolburate, care au torsul din plasă de pescuit, toate fiind prea ciudate pentru a fi purtate dar fiind uimitoare sub lumina globurilor dintr-o discotecă. De asemenea, designerul a spart noua tendinţă prin prezentarea unor tocuri înalte, făcute din mlădiţe şi ramuri acoperite cu cristale Swarovski, ale căror culori se potriveau cu cele ale hainelor cu care erau purtate, cea mai extraordinare apariţie fiind o rochie de cocktail de culoare albastru-cobalt care avea un top din şifon.

Se spune că este greu să mai inventezi ceva nou în modă, însă Christopher Kane a reuşit acest lucru în colecţia sa Celtic Queen, creatorul, care este unul dintre cei mai tineri din întreaga lume, anuntându-şi intenţiile încă de la prima piesă prezentată, o rochie din caşmir de culoarea antracitului care părea a se situa la ani-lumină distanţă faţă de colecţiile anterioare, care aveau un aspect urban.

Însă acesta şi-a făcut clară intenţia prin folosirea modelelor jerseelor Aran Island în jachete de lână curbate, rochii despicate pe lateral şi bolerouri mini, făcute din caşmir de Johnstons din Scoţia natală, folosind aceste amestecuri celtice în producerea unor tunici medievale pline de culoare şi jachete foarte sexy, pe care trebuie neapărat să le ai, cheia acestei colecţii excelente fiind dată de materialele folosite, Kane amestecând materialele cu referinţele istorice, ducând la apariţia unor haine care sunt cât se poate de noi, toaletele singulare având combinaţii din şifon, metal şi piele.

Tunicile prezentate au fost metalizate, dar combinate cu cămăşi din şifon, pline de paiete iar mantiile au fost din caşmir, cu partea din faţă din argint, o pereche de jachete - una bej şi una neagră - fiind total diferite de modelele prezentate până atunci, fiind demne de orice atelier de top din Paris.

În cadrul colecţiei prezentate de Emma Cook s-a văzut clar un amestec ciudat de influenţe, începând de la zorzoanele Cow Girl şi atitudinea punk, rezultatul final fiind o serie de haine pline de îndrăzneală, această colecţie ready-to-wear fiind un amestec de dantelă, latex, bumbac care se întinde, în nuanţe de gri deschis, oliv, negru mat, toate având cu un aspect militar.

Tăieturile au fost unele ciudate - lungimi foarte lungi sau foarte scurte, tivuri hula-hoop, zorzoane Urban Cowboy şi gulere în genul celor şcolăreşti, însă rezultatul final a fost o colecţie ferchezuită, nu pentru cei care au trecut de 30 de ani, dar plină de picanterie şi cu o alură foarte bine definită, accesoriile folosite fiind de asemenea ciudate, cum ar fi pingelele de plastic, care se vedeau prin botinele purtate cu costume negre.

Pantaloni în genul celor purtaţi de Regele Englez Henry al VIII-lea au fost prezentaţi de către designerul Betty Jackson, pe podium fiind împrăştiate o serie de pleduri viu colorate, care se aflau în contrast cu decorul altor spectacole, creatoarea declarând că a dorit să folosească culori neconvenţionale, paleta prezentă în cadrul colecţiei sale fiind una amestecată.

Un tricou de culoare muştar, plin de nervuri şi la baza gâtului a fost purtat pe sub o rochie neagră din satin, în timp ce mâneci transparente, de nuanţe portocaliu şi roz răsăreau din umerii unor jachete tricotate, de culoare albastră. Toată colecţia a fost plină de paiete, împrăştiate pe costume, pe banderolele de pe cap, pe pantofi precum şi pe obrajii manechinelor.

Valvo şi-a prezentat colecţia de toamnă pentru anul acesta, folosindu-se de lansarea acesteia în cadrul Săptămânii Modei de la New York pentru a prezenta şi o linie de lenjerie creată în colaborare cu Cosabella. La unele produse, lenjeria s-a întrezărit pe sub haine - cum ar fi partea de sus a unei rochii fără panglici sau lenejeria de sub jacheta unui costum, în timp ce o rochie pentru cocktail în combinaţie roşu cu albastru a avut o siluetă care semăna cu un corset şi o fustă lungă şi fluidă, făcută din caşmir gri, cu inserţii de dantelă în jurul şoldurilor. Penele au avut şi ele locul lor în această colecţie, fiind totuşi prezente într-un număr mai restrâns decât la alţi creatori, adăugând o tentă de lux acesteia.

În afară de modele nu prea au fost multe lucruri subţiri prezentate de Diesel, multe dintre piesele care se găsesc în ultima sa colecţie fiind masive, făcute din postavuri, cu această colecţie Diesel lansând noua sa provocare: linia Black Gold Diesel, una plină de arcuiri şi casuală, asta în caz ca cineva consideră umerii ridicaţi din blană şi costumele spaţioase cu umeri mari ca fiind luxoase, casualul fiind ultra casual, reprezentat de un costum PJ, de culoare gri-cafenie în care modelul „înota”.

Rochiile prezentate au fost şi ele mari, multe fiind făcute din postav, având formă de baloane, creatorul Wilbert Das declarând că a încercat să refacă puterea rochiilor care se inspiră din sporturile active şi câteodată din anii ‘80, fiind introduse o serie de noi trenduri denim. Acestea au fost reprezentate de o pereche de pantaloni strâmţi, care se lărgeau un pic pe şolduri, apoi veneau largi pe picior după care se ţuguiau în partea de jos, fiind ceea ce Das a denumit pantaloni de lucru japonezi sau pantaloni largi în talie, care erau foarte largi pe picior după care se îngustau la gleznă, în genul celor purtaţi de Jasmine, din desenele animate “Aladdin”.

Cynthia Steffe, directorul creativ de la Waleed Khairzada a prezentat o colecţie care nu corespunde unui sezon anume, cu produse din lână mai groase sau mai subţiri, tricotaje în straturi şi haine care sunt se pot purta în perioadele de tranziţie dintre anotimpuri datorită faptului că au mâneci detaşabile. Hainele sunt foarte purtabile, fiind prezentată o gamă variată, începând de la cămăşile subţiri, cilindrice, asortate cu pantaloni la fel, până la haine de lână subţiri şi rochii din mătase şi şifon.

Prezentarea a fost deschisă cu un pardesiu din lână de culoare roşu aprins, foarte stilat, unele dintre cele mai reuşite apariţii fiind un tricou de culoarea cămilei, asortat cu o capă tricotată şi o fustă scurtă şi o jachetă pe măsură. Pantalonii ţigară prezentaţi fluturau în jurul piciorului, dând senzaţia de lungire a acestuia, fiind purtaţi cu o jachetă din lână de culoare albastră şi o cămaşă de mătase, făcute pentru a crea un aspect potrivit oricărei vârste. De asemenea, pantalonii largi cu manşetă au fost purtaţi cu o jachetă din piele neagră şi o bluză din mătase cu buline.

Un aspect plin de fumuri a fost pe post de inspiraţie pentru Monique Lhuillier în ceea ce priveşte colecţia sa pentru toamna anului 2008, hainele pe care le-a purtat de data aceasta nefiind chiar o copie exactă a stilurilor anilor ‘20, ele având totuşi spiritul care trebuie, plin de veselie şi sexy, hainele sale de zi fiind de lux, datorită garniturilor de blană şi a materialelor metalice.

Influenţele Art Deco au fost evidente prin mărgelele simetrice, penele fiind prezente în cadrul acestei colecţii, precum şi celelalte tendinţe aflate la modă: culorile de nuanţa muştarului şi rochiile prinse pe un singur umăr şi fără panglici. Stilista Mary Alice Stephenson a ales o rochie de seară negru cu gri, fără panglici, având şi o cămaşă asimetrică pe măsură, toate combinate cu o curea plină de bijuterii, pentru un aspect senzaţional, declarând după spectacol că Lhiller continuă să se dezvolte, având potenţial pentru a fi următoarea generaţie după Oscar de la Renta sau Carolina Herrera, pentru tânăra creatoare înţelegerea înfrumuseţării şi a strălucirii pe covorul roşu reprezentând un lucru pe care l-a făcut deja, acum reuşind să facă acest lucru şi cu ţinutele de zi.

Spectacolul de încheiere a Săptămânii Modei de la New York i-a aparţinut lui Marc Jacobs, care a fost considerat a avea cea mai influentă linie prezentată, însă se pare că ce-a de-a doua marcă a lui Jacobs, Marc by Marc Jacobs, este mai aproape de acest lucru, având o rochie care valorează cât jumătate din colecţie. Jacobs a prezentat ce are în minte pentru clienţii săi pentru această toamnă, oferind cămăşi în genul celor purtate de fetele de la şcoală şi rochii mini care au o serie de detalii expuse cu ajutorul fermoarelor.

Fermoarele au arătat bine şi destul de rebel pentru cei care stabilesc trendurile urbane, fiind prezentate pe culori ca negrul, rozul puternic şi galben, doar cei tineri, slabi şi plini de încredere putând să poarte rochiile din piele, pantalonii din satin în genul celor purtaţi de cowboys precum şi hainele supradimensionate. Şi bărbaţii au avut parte de porţia lor în spectacolul prezentat de Marc, imaginea cheie pentru ei fiind reprezentată de pantalonii scurţi purtaţi cu tricouri şi jachete.

Colecţia prezentată de Lela Rose pentru sezonul următor este una practica, lipsită de lux, în cadrul ei fiind prezente jachete din tafta spălată sau haine din lână de sibir, cu mâneci din caşmir. Lela Rose a încercat să prezinte o linie minunată cu ajutorul acestei colecţii, aceasta cuprinzând haine pentru viaţa de zi cu zi - cămăşi din tweed şi tricouri - dar mult mai strălucitoare decât cele pe care majoritatea femeilor le-ar avea în mod normal în garderba lor.

Unul din trendurile care s-a găsit în cadrul corturilor din Bryant Park a fost reprezentat de rochiile fără panglici, Rose având şi ea modele în genul acesta, rochiile de ocazie, purtate pentru frumuseţea lor, fiind adaptate pentru o ţinută mai casual, având topuri tricotate pe dedesubt, acesta fiind un nou stil în moda suprapusă. Un alt aspect care a atras atenţia a fost dat de rochiile purtate pe un singur umăr, cu imprimeuri care seamănă cu un grătar, purtate cu o serie de curele, precum şi o serie de rochii feminine, în nuanţe delicate de ivoriu.

Cel mai cunoscut designer american, Oscar de la Renta, a rămas credincios clasei sale cu o colecţie vioaie, plină de feminintate, care a fost prezentată în Park Avenue. Oscar poate fi cel mai venerat designer din SUA dar el păstrează o veselie tinerească, la fel ca şi muzica folosită în fundal, spectacolul fiind acompaniat de către Regina Spektor, cântăreaţa care a cântat melodia “Fidelity” la pian.

Colecţia de toamnă prezentată de La Renta a avut un panaş gentil, care este asociat cu Oscar: cămăşi din brocart, cu un volum subtil, precum şi cămăşi din mătase de culoarea ametistului, prinse în curele din piele de aligator, hăini în nuanţa granitului, ca oasele de scrumbie, rochii splendide cu imprimeuri florale pline de fantezie, în nuanţe deschise şi rochii pentru cocktail de nuanţa smaraldului. Cele mai bune creaţii au fost prezentate la sfârşit, fiind acestea fiind o serie de rochii va va şifonate, în nuanţe de burgund şi albastru.

Colecţia Carolinei Herrera, pentru toamna anului 2008, a fost prezentată în cadrul Săptămânii Modei de la New York în Bryant Park, fiind una cu şic, în centrul acesteia fiind stofele ecosez, pline de culori de toamnă ca muştarul, ruginiul, maroul ciocolatiu şi albastrul de China, cu bluze din mătase delicată, pline de imprimeuri, jachete cu aspect regal, şi un contrast între uşor şi greu, prezentat prin materiale ca tweed, catifea, blană de vulpe care cădea în valuri peste şifon, tafta sau organza.

Urmărind avanpremiera colecţiei lui Herrera, care a prezentat interesul ei pentru motivele aviane, în cadrul acesteia au fost o multitundine de modele cu păsări, unele reprezentate prin bluze care aveau imprimeuri cu aripi, ţesut din sifon tăiat astfel încât să semene cu nişte pene sau chiar pene naturale care răsăreau de la gât. Toate modelele au purtat cizme de călărie fantastice, făcute din două straturi, cu partea de sus care cobora uşor peste cea de jos, având un aspect foarte tradiţional. Rochiile de seară prezentate, care nu au mai fost în centrul colecţiei, cum erau de obicei, au fost primite cu murmure de aprobare de la texanii aşezaţi în primele rânduri, în special o rochie din tafta maro, fără panglici, care avea două pene lungi care se întindeau din spate în faţă, pentru un efect dramatic. Dar cel mai aclamate au fost rochiile-coloană clasice, din şifon, având imprimeuri cu păsări sau pene în straturi, delicate şi fluturânde, pline de eleganţă, chiar şi când pline de culoare şi imprimeuri, siluetele lor făcându-le să pară pline de rafinament.

Donna Karan a prezentat în cadrul Săptămânii Modei de la New York ultima sa colecţie pentru toamna anului acesta, colecţie care a avut ca temă “strălucirea eclectică”. A fost o adiere a anilor ‘70, prezentă în bluzele plisate, pantalonii semi-largi şi rochiile cu aspect ţărănesc, dar ceea ce a ieşit în evidenţă au fost tricotajele, în special rochiile franjurate. O cămaşă în stil georgette, franjurată, a părut ca o piesă individual născocită, în nuanţe de purpuriu şi auriu, aceleaşi culori fiind folosite la nişte rochii scurte în formă de balon, din mătase imprimată şi pe o serie de jachete pline de paiete.

Colecţia DKNY se adresează unei arii de consumatori mai tinere, fiind prezentate şi o serie de haine bărbăteşti, în care predominanţi au fost jeanşii din denim închis, purtaţi cu bleizere din lână şi cardigane pe dedesubtul acestora.

Echipa australiană de designeri Sarah-Jane Clarke şi Heidi Middleton, care alcătuiesc duetul din spatele Sass şi Bide, şi-a denumit colecţia pentru toamna anului 2008 “Curcubeu pentru Kate”, fiind dedicată prietenei lor Kate Boysen, care a murit de curând din cauza unui cancer la sân. Invitaţia la spectacol, care a avut loc în New York, în corturile din Bryant Park, a constat într-o imagine care prezenta mai multe brăţări din lemn, colorate, care, după explicaţia designerilor semnificau prietenia, compasiunea, dragostea şi înţelegerea, acest curcubeu de culori fiind predominant în întreaga colecţie.

Colecţia a constat într-un amestec exuberant de semnături Sass and Bide - topuri împodobite cu mărgele sau paiete în culori multiple, valuri feminine, rochii casual şi de afaceri în mai multe straturi, tunici cu paiete care erau purtate peste rochii de petrecere, din jerseu subţire. Cunoscut pentru deninul sexy, mulat pe corp, duo-ul a preferat să acopere picioarele manechinelor cu costume de balerine, negre ca cerneala, din material în genul latexului.

Rochiile scurte, în genul halatelor de lucru, stropite cu pete albe, au dat colecţiei un aspect copilăresc, în timp ce o serie de rochii mini, colorate într-o paletă asemănătoare curcubeului, au semănat foarte mult cu versiuni ale conceptelor de început ale lui Vivienne Westwood, o serie de tunici lungi, pline de paiete, cu forma gulerelor în formă de “V”, inspirate de cele purtate de arlechini, au adăugat o doză de capriciu, diamantele în culori luminoase fiind în contrast cu nuanţele de negru, întreaga colecţie fiind plină de culoare, un adevărat omagiu adus vieţii.

Rag&Bone s-au declarat a fi participanţi seriosi în cadrul Săptămânii Modei de la New York, cu o colecţie de toamnă care a fost atât sumbră cât şi stilatş. Marca, cunoscută în general pentru denimurile sale, a prezentat haine serioase pentru femei şi bărbaţi în cadrul colecţiei, haine demne de designerii David Neville şi Marcus Wainwright, cei care au fost premiaţi de Consiliul Designerilor din America anul trecut.

O primă serie, care a fost prezentată de Gisele Budchen şi Julianne Moore au arătat o serie de haine gri, negre şi de un albastru maritim, în cadrul prezentării de la Cipriani părând a fi inspirate din hainele militare, însă cu un aspect mai degrabă retro-rusesc decât a unui soldat modern. Unul dintre cele mai reuşite aspecte bărbăteşti prezentat a fost o haină a unui ofiţer din marină, purtată cu o pereche de pantaloni din caşmir, în timp ce cea mai de efect ţinută de damă a fost reprezentată de o haină neagră din lână de sibir, purtată cu o cămaşă neagră din mătase, stil tuxedo şi pantaloni în genul jodhpur.

A mai fost prezentată o rochie mini “cigarette”, având mărgele negre care formau o dungă pe toată lungimea, atât în faţă cât şi în spate, fiind una dintre puţinele piese care era impodobită şi care a avut un adevărat impact, modelele feminine purtând berete în genul celor folosite de femeilor franceze, care par să facă acest lucru cu o naturaleţe înnăscută.

Pornind de la sexualitate, ironie şi wild animal print, Cavalli ajunge şi la feminitatea delicată, femeia sex-bomb fiind transformată radical, colecţia de primăvară-vară 2008, prezentată în Sala Oglinzilor (de la Versaille) fiind încântatoare şi extrem de feminină, uşoarele influenţe victoriene dânadu-i un aer de mister care vine să întărească universul femeii Cavalli pentru următorul sezon.

Au fost prezentate dantele şi broderii sparte, pe un batist foarte fin, unduiri transparente, bretele subţiri, pliseuri discrete, culoarea predominantă fiind albul. Franjurii prezentaţi devin încet-încet petale, imprimeurile florale pornind de la discret şi ajungând până la intens uriaş. Rochiile din mătase amintesc de feminintatea zeiţelor, cea prezentata de Roberto Cavalli fiind una a frumuseţii şi fertilităţii.

Colecţia pentru toamna anului acesta, prezentată de Tracy Reese a fost alcătuită din haine cu zig-zaguri şi linii de coastă, fiind o combinaţie de romantic, imprimeuri pictate, cu referinţe la natură şi cu siluete delicate, pline de feminintate. Reese a declarat după spectacol ca s-a ispirat din elementele si faptele pe care le creează schimbarea vremii, la început acest lucru fiind prezentat cu ajutorul unei palete de culori închise de nuanţe albastre şi negre. Rochiile au fost întregi şi largi în talie, o siluetă asemănătoare anilor ‘50, în timp ce un număr de cămăşi, la fel de voluminoase, erau pline de paiete si picături de culoare, purtate împreună cu cardiganuri lungi, drapate sau bluze delicate.

Tracy Reese, a cărei companie are o vechime de 10 ani, a avut un succes extraordinar în surprinderea esenţei a ceea ce orice femeie şi bărbat, indiferent de vârstă, ar purta, neabătându-se de la viziunea sa clasică asupra feminităţii, simţind că după un sezon fără umbre şi volum fără forme, femeile sunt gata să se întoarcă la ceva care să le scoată figura în evidenţă. Imprimeurile sunt un alt punct forte al lui Reese, iar colecţia toamnei anului 2008 nu a făcut excepţie de la acest lucru, fiind prezentate unele mari, inclusiv un tricotaj trompe l’oeil, pete de culoarea apei şi iarbă verde abstractă. Cea de-a doua parte a colecţiei a cuprins nuanţe mai pământeşti - camel, verde ca iarba, cupru - având licăriri date de lurex şi de paiete, o serie finală de rochiţe cu flori roz semnalând o rază de lumină în norii de furtună, ţintind către o primăvară exuberantă.